Cultura ciupercilor din specia Agaricus, s-a axat în țara noastră, preponderent pe cultura ciupercii Agaricus Bisporus, raspândită sub denumirea de „champignon”, însă foarte profitabile s-au dovedit și Agaricus Edulis, și Agaricus Blazei.
Agaricus Bisporus este o ciupercă de cultură, albă sau crem, cu un regim termic criofil, necesitând la fructificare temperaturi relativ scăzute, în marja a 12°-18° C.
Cu sprijinul mai multor producători de miceliu, care au insitat pe această specie, a reușit să dețină supremația producției din familia Agaricus, în ciuda costurilor relativ ridicate pentru menținerea temperaturii scăzute, față de Agaricus Edulis și a calităților inferioare față de Agaricus Blazei.
Creșterea ciupercilor champignon reprezintă începutul unor afaceri cu ciuperci de succes.
TAXONOMIA[1] SPECIEI
Ciupercile genului Agaricus fac parte din:
→ clasa Basidiomycetes,
→ subclasa Holobasidiomycetes,
→ ordinul Hymenomycetales,
→ familia Agaricaceae.
Basidiomicetele sunt ciuperci superioare, evoluate, cu miceliu pluricelular.
Organul sporifer este basidia, pe care se formează spori numiţi basidiospori în număr de 4 de regulă, în număr de 2 în cazul Agaricus bisporus.
Ciupercile ordinului Hymenomycetales prezintă basidiile sub formă de himeniu.
În ultima perioadă denumirea de Agaricus bisporus este desemnată drept cea corectă, faţă de Psalliota bisporus. Totuşi, ele sunt încă utilizate în paralel.
O denumire mai veche pentru Agaricus bisporus este Agaricus brunnescens.
Denumirea bisporus derivă din faptul că, pe când majoritatea basidiomicetelor au 4 basidiospori pe fiecare basidie, Agaricus bisporus are numai 2, de culoare brună.
Denumirea românească pentru această specie este ciuperca albă, crem sau brună sau ciuperca criofilă.
În engleză termenul utilizat este de button mushrooms.
MORFOLOGIE
Corpul ciupercii este format din două părţi:
→ carpofor, în partea aeriană;
→ hife miceliene, cu reflexe metalice alb-cenuşii, puternic ramificate în substratul nutritiv în partea subterană.
Hifele miceliene la început sunt subţiri şi pe măsură ce se dezvoltă cultura, hifele miceliene încep să se unească în mănunchiuri, formând ulterior cordoane miceliene de culoare albă.
Partea aeriană a corpului vegetativ, respectiv carpoforul, este alcătuit din două părţi anatomice: pălărie şi picior.
În alcătuirea pălăriei se disting, de la exterior spre interior :
– cuticula sau membrana, care poate fi de culoare albă, crem, brună, cu suprafaţă netedă, fibros scamoasă sau solzoasă;
– pulpa sau carnea, de culoare albă, compactă sau laxă;
– stratul himenial ce cuprinde lamelele basidiale ale ciupercii pe care se vor forma sporii;
– camera subhimenială, ce reprezintă spaţiul dintre lamelele basidiale şi velum;
– velumul, o prelungire a cuticulei, care uneşte marginea pălăriei cu piciorul.
La deschiderea palariei, velumul se rupe şi rămâne sub forma unui inel în partea superioară a piciorului.
[1] Taxonomia (numită uneori și taxologie) este o disciplină științifică care se ocupă cu stabilirea unor legi de clasificare și sistematizare a unor domenii reale, caracterizate printr-o structură complexă. Termenul de taxonomie desemnează, în contextul științelor biologice, o disciplină a clasificărilor speciilor de viețuitoare de pe Pământ.