Pe lângă valoarea lor alimentară, ciupercile constituie şi o cultură rentabilă, care asigură o producţie ridicată, ce se obţine pe unitatea de suprafaţă folosită, spaţii special amenajate în acest scop.
De reţinut mai este şi faptul că în cultura ciupercilor nu se foloseşte teren agricol ci, cu preponderenţă, spaţii dezafectate, adică spaţii cărora nu li s-a dat altă întrebuinţare, iar pentru substratul nutritiv au fost luate în considerare materiale refolosibile, ieftine.
Randamentul exprimat în kilograme de ciuperci recoltate de pe un metru pătrat, este, în funcţie de sistemul de cultură şi de condiţiile de microclimat asigurate, între 15 şi 30 de kilograme.
Alt avantaj al cultivării ciupercilor este acela că ocupă spaţii reduse raportate la cantitatea de producţie, deoarece, având talie mică, în anumite perioade de dezvoltare nu au nevoie de lumină sau nu sunt influenţate de lipsa acesteia.
În acest scop, se pot realiza culturi pe 3-6 nivele, pe acelaşi metru pătrat de suprafaţă, făcându-se astfel economie de spaţiu.
Rentabilitatea culturii ciupercilor este dată şi de faptul că de la majoritatea se consumă toate părţile componente. Astfel, procentul de utilizare reprezintă 99-100%.
La nivel mondial se produc circa 1.500.000 tone de ciuperci anual.
Pe plan european se realizează aproximativ 60% din această cantitate, adică în jur de 900.000 tone. În Europa, principalele ţări producătoare de ciuperci sunt Franţa, Polonia, Italia şi Ungaria.
Un ciclu de cultură la ciuperci durează, în funcţie de specie, între 100-120 de zile, de la însămânţare până la ultimul recoltat. Acesta face ca investiţia să fie amortizată într-un timp scurt, având în vedere numărul ciclurilor de cultură care se pot realiza pe an, de pe aceeaşi suprafaţă.
Un avantaj de o importanţă deosebită îl constituie faptul că prin cultivarea ciupercilor în spaţii închise şi prin folosirea miceliului unor specii comestibile cunoscute se evită orice suspiciune de intoxicare. Spre exemplu, în cazul unui tunel de 200 de metri pătraţi (în care sunt 2 rânduri de rastele cu câte 3 rafturi fiecare), la 1 ciclu de producţie, cu o investiţie minimă de 18 mii de lei pe an, se poate obţine un profit de aproximativ 45 mii de lei pe an la o cantitate de aproximativ 7 tone.
Unul dintre avantajele principale pe care le au crescătorii de ciuperci constă în faptul că amortizarea investiţiei se face într-un timp foarte scurt – aproximativ doi ani în cazul culturilor de dimensiuni mici şi cinci-şase ani în situaţia în care producătorul deţine suprafeţe de peste 2 mii de metri pătraţi.
Pentru a înfiinţa o cultură de ciuperci este nevoie de un spaţiu bine izolat de mediul exterior, igienizat şi dotat cu instalaţie de apă potabilă, ventilaţie, instalaţie electrică de încălzire şi răcire a aerului.
O ciupercărie este rentabilă dacă se întinde pe o suprafaţă de minimum 100 metri pătraţi. Pe acest spaţiu se pot amenaja terase, astfel încât dimensiunea economică a exploataţiei să fie de cel puţin două unităţi (2 UDE), spre a putea fi eligibilă pentru finanţare europeană. Determinarea dimensiunii economice a ciupercăriilor va lua în calcul caracteristicile sistemului de cultură practicat (numărul de cicluri/an, modul de aşezare a substratului în spaţiu), conform următoarei formule de calcul: Unitatea de Dimensiune Economică (UDE) a unei ciupercării = Numărul UDE aferent suprafeţei spaţiului de cultură x Numărul de cicluri / an x Numărul de stelaje / lăzi suprapuse.
În situaţia în care compostul este produs la nivelul crescătoriei, profitul se poate dubla. Astfel, dacă într-un an se realizează două sau patru-cinci cicluri de cultură, rezultă un randament de 30-80 kg/metru pătrat/an.